Portret de pisica: Kara – volume I

Posted by Ada on February 17, 2012 · 2 Comments 

 Asa-i ca e un ingeras? Ce privire inocenta!

Nu va lasati pacaliti, monstruletul asta mic imi face diminetile amare. Prezenta in fiecare zi la datorie, ma trezeste, mai ceva ca alarma, de la 6. Si daca nu merge numai cu “miau”, nu-i nici o problema ca micuta are si alte arme in dotare, ca doar nu degeaba a inzestrat-o natura cu gherute, dintisori si limbuta ca o pila.

Nu vreau si nu vreau!

Pai nu merge cu frumosul? Stie ea ce nu-mi place mie: o tura mica prin dulapul cu pantofi, cateva gherute pe perdea, o plimbare prin debara sau o sedinta de decupaj cu fata de masa din bucatarie.

Si uite asa se trezeste Ada. Si ma duc impleticindu-ma spre bucatarie; evident ca mi-o ia inainte si deja ma asteapta langa castronase. De acum incepe lingusala. Toata se transforma – numai lapte si miere! Imi canta cu un alt fel de “miau”, mi se strecoara printre picioare, ma mangaie cu codita, nu stie ce sa mai faca sa deschid mai repede pliculetul cu banatati. Cateva secunde si trece la infulecat.

Profit si eu si ma strecor inapoi in pat, doar-doar s-o mai prinde si de mine somnul. Slabe sanse!

Si Kara? Dupa ce s-a ghiftuit bine, vine tiptil-tiptil si se cuibareste langa mine. Cateva limbute sa-si netezeasca mustatile si somn de voie.

Acum imi primesc si eu rasplata: un ghem pufos, o sobita care toarce.

Filed under Diary, Paws, Ramble · Tagged with kara, miau, ramble